Aceasi poveste,aceleasi sentimente,aceleasi lacrimi mereu.Asa va fi sufletul ei mereu.Aceasi lupta dintre bine si rau.Asa va fi povestea ei de o viata,o copilarie stearsa,mii de sperante distruse,mii de lacrimi curse.Desi suflet puternic,cu zambetul pe chip,ea va inceta la un moment dat sa zambeasca si chipul ei va fi acoperit de o negura a tristetii.Aceste ganduri le scriu in miezul noptii,la lumina pala a lumanarii,gandindu'ma la viata,la tot ceea ce ma inconjoara.Frigul ma cuprinde incet incet;ar trebui sa dorm,insa inima nu imi da pace,ascult povestea ei trista de o viata.
Fulgi mari de zapada se lipesc de geam,atatea sperante distruse cazute din cer,atatea zambete pierdute intr'o lume pustie,atatea lacrimi inghetate.Asta ma face speciala caci nu vars prea multe lacrimi,viata m'a invatat sa rezist tensiunii, si cu toate acestea mai cedeaza uneori cand paharul cu tristete se umple.Lumanarea ce imi vegheaza scrisul s'a facut tot mai mica,pana cand,acum,s'a topit toata.Noapte buna!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu