te saluta fata roz=))

Hey!nu stiu dc iti scriu:-??si mai ales....cui scriu???poi....nu te cunosc,probabil k imi esti prieten..sau nu?:ssau esti un simplu vizitator care a iesit fara sa ma stea pe ganduri knd a vazut fundalul asta roz:))sa clarificam!O fi el roz,insa nu sunt si eu o fetita cu fustita care se gandeste doar la fashion s.a.Cineva imi spunea k eu sunt doar o fetita cu capuuul in noriii8->Ehh...asta cam asa e:-jInsa mai cobor si eu din cand in cand pe Pamant:)Sper doar ca realitatea asta sa ramana asa roza cum e fundalul blogului meu.Insa stiu k odata si odata se va decolora si va ramane gri.Sper ca nu prea curand.Stiu ca odata si odata voi suferi...pt ca asa e normal nu??oricine mai sufera din cand in cand.Fie ca suferinta asta e provocata de cineva...sau poate pur si simplu de tine insuti:)Insa eu voi ramane aceeasi fata vesela cu capul in nori:Dcare va gandi mereu in roz si va fi cu zambetul pe buze:PAqm te las..ma duc in camera mea sa imi iau pernuta roz in brate si sa visez in continuare;))Te pup:*:*:*

Poveste..

Imi spuneai odata cat de frumos ar fi sa avem aripi,sa putem zbura dincolo de nori,sa atingem varful muntilor,soarele,stelele,sa intalnim ingerashi si zane.Doar ele pot zbura!Ele au aripi!Noi nu!L-am luat de mana si am inchis ochii.Impreuna vedeam lumea de sus.Zburam alaturi de pasari,de lasam dusi de norii pufosi.Am zarit o poarta stralucitoare.L-am privit in ochi,era asa de emotionat!M-a rugat sa intram acolo.Era ca in cartile cu printi si printeese pe care mi le citea mama cand eram mica.Fluturi colorati,flori parfumate,ape cristaline,pasari ce cantau una mai frumos ca cealalta.Ce magie!Am continuat sa mergem prin iarba si am zarit un rau de ciocolata,o cascada de lapte.Alaturi stateau niste pitici care mancau vata de zahar.Am vrut sa ii sautam insa nici nu s-au uitat spre noi.Aici erau foarte multi copii de toate varstele care dansau,cantau si se jucau.Asa de fericiti!Zanisoare zburau din floare in floare.In fata noastra apare un batranel care ne spune povestea de dragoste dintre el si Luna.Ei se intalnesc doar iarna.Credeam ca soarele este doar un rotund mare si galben care ne incalzeste vara,insa toate acestea sunt date de acel batranel simpatic.Acum ne-au intampinat niste ingeri care au aruncat asupra noastra cu "praful fericirii" si ne-au indemnat sa ne intoarcem acasa.Deschidem ochii,mama ne priveste din fotoliu.Ati adormit!Acum stim cu totii ca poti szbura pana in al noulea cer,fara sa ai aripi,doar cu inima,iar daka se intampla sa cazi,stai linistita,jos te asteapta un norisor roz si pufos:)

Poveste de toamna...

Ma plimb singura prin parcul din fata scolii.Sunt cuprinsa de sentimentul de teama,kre nu imi da pace.Calc usor pe frunzele aramii care fosnesc sub talpile mele.E atat de liniste...A inceput sa ploua,o ploaie rece de toamna.Oamenii si-au scos umbrelele si se indreapta toti spre casele lor.Imi privesc chipul in apa ...Atat de trista...si pentru ce?O melodie veche imi suna in casti,o melodie trista....
Pe banca din fata mea sta o batrana kre incearca sa se adaposteasca de ploaie.Ii ofer umbrela mea si primesc in schimb un zambet minunat si un sincer multumesc.Asta ar fi trebuit sa ma faca sa ma simt mai bine,insa acel sentiment tot nu-mi da pace.Ma aplec si iau o frunza de jos.De ce toamna e asa de gri?Toata lumea s-a retras,acum am ramas singura.Sunt uda,dar ce-mi mai pasa?Sunt atatea intrebari...atatea intrebari fara raspuns...De ce?
Imi suna telefonul,este El.Imi cere iertare,spune k ii pare raw pt tot ce s-a intamplat.Oare?
Ii spun ca asta este sfarsitul povestii noastre de dragoste,the end of love story.Stiu k il doare,dar si pe mn m-a durut.Ma asez pe o banca si visez undeva departe...
Dar deodata simt apropierea cuiva,o atingere...un sarut...si o noua poveste incepe aici...:X

"Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte k acesta sa apuce sa deschida gura."
"Cea mai infidela amanta a omului este <>.Te insala zilnic si totusi traiesti toata viatza cu ea"
"Posibilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci canfd esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut"
"O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti"
"Prietenii vin si pleaka,dar dusmanii raman si se inmultesc"
"Orice lucru bun in viata este ori imoral,ori ilegal,ori ingrasa"

O viata de papusa...

"Maria doarme linistita in patutul ei moale cu perne roz de matase.E atat de linistita…cred ca viseaza ceva frumos.

Papusile insa nu au somn.Au auzit-o pe mama Mariei cand spunea:

-Maine vom face curatenie in camera ta,si jucariile defecte le vom da altor copii,mai saraci.Vor fi fericiti sa aiba si cu ce sa se joace.Dar cum se pot desparti ele de cei mai buni prieteni?Nina balerina careia ii lipseste o mana,ursuletul Martinel cu un ochi lipsa…erau fericiti alaturi de celelalte jucarii…si de Maria…acum vor trebui sa se desparta…

Si cu toate astea,ele se bucura ca vor putea face fericiti si alti copii.

Astfel,Robotelul propune sa se joace in aceasta seara cum nu s-au mai jucat nicicodata.In camera Mariei,papusile danseaza cu roboteii,Ursuletii canta…acum au uitat de toate conflictele,si se inmbratiseaza.Ar vrea sa nu se mai termine niciodata aceasta noapte magica.In zadar,soarele deja a inceput sa isi strecoare razele prin fereastra,trezind-o pe Maria.

-Este ziua cea mare!sopti iepurasul Bunny.

Au inceput sa planga,insa asta e viata lor…o viata de papusa.

Mama vine grabita spre patutul in care se juca fata.

Maria e o fetita mica,cu obrajiorii rosii,ochisorii albastrii si parul blond.Este imbracata intr-o rochita albastra.

In scurt timp se aude vajaitul aspiratorului in camera.Ursuletul Martinel e salvat de Maria care ii lipeste un nasturel in locul ochiului lipsa.Insa Nina balerina,papusa de la bunica,iepurasul Bunny si Danonino sunt aruncati fara mila intr-o cutie .Cu lacrimi in ochi isi spun adio.

Inchise acolo…in intuneric…papusile nu se gandesc decat la Maria…la acele clipe frumoase pestrecute alturi de ea si de celelalte jucarii.Sunt triste..insa singurul gand care le consoleaza este acel zambet pueril de la un copil neajutorat.In fond asta e scopul lor.

Si e atat de trist…stau acolo in intuneric si nu pot face nimic sa schimbe aceasta situatie.Insa in scurt timp ele ajung intr-o camera mare…cu multi copii.Acestia trag de cutie si in final fiecare isi alege o jucarie.Acum sunt fericite perntru ca si acei copii sunt la fel si au uitat chiar si motivul pentru care se afla acolo."

Te intrebi oare de ce mi-am facut blogul acesta...Poi de plictiseala,de curiozitate,de placere...:-??Sau mai bn zis....de ce nu?:))Pentru mine blogul reprezinta o fereastra deschisa spre inima mea...hai k-am zis-o p-asta:))dar asa e...:D.Aici voi afisa toate sentimentele mele,toate intamplarile frumoase dar si triste,melodii pe kre le ador,si altele.Prietenii mei cei mai buni vor avea un loc in fata aici pe blogul mew...nu stiu kti din ei merita,pentru k toti vin si se duc la fel de repede.Deviza mea???...Traieste clipa!Iar cei kare vor doar sa-ti strice ziua?da-i dreaq:-jNu are rost sa-ti pui mintea cu toti fraierii:-j.Asa ca ....baga muzik la maxim...inchide usa si fa-ti de cap>:)\:d/

Nisip Purtat De Vant

Nu-mi pasa ca ma sting usor... asteptand
Nisip purtat de vant
Nisip purtat de vant

Doar lacrimi mi-ai lasat si-un suflet pierdut
Sa-mi tina de urat

Respir un aer trist
Orasul parca-i stins
Si strazi se pierd in umbra mea
Iar norii plang din vina ta

Dar eu am gandu-n stele
M-am agatat de ele
Stele cad, fara rost
Le-am spus ca nu te mai intorci

Nu-mi pasa ca ma sting usor...asteptand
Nisip purtat de vant
Nisip purtat de vant

Doar lacrimi mi-ai lasat si-un suflet pierdut
Sa-mi tina de urat
Sa-mi tina de urat

Sunt doar vise, par desprinse
Dintr-o poveste ce sa sters
Iar nopti la rand o regasesc

Si scriu din nou
Si-o recitesc
Am pierdut ce mai iubesc
In zadar sper s-o gasesc

Nu-mi pasa ca ma sting usor, asteptand
Nisip purtat de vant
Nisip purtat de vant

Doar lacrimi mi-ai lasat si-un suflet pierdut
Sa-mi tina de urat
Sa-mi tina de urat

Nisïp purtat de vant.

Bullet-A fost odata

credeam ca traiesc un vis departe de realitate
shi ca'ntre noi avea sa fie un sentiment aparte
dar esti departe...mult prea departe de mine
sufletul meu e gol acum varsa lacrimi shi suspine
fara tine e ca shi cum nu mai sunt eu
shi asa am tupeu s'o spun
chiar dak nu am fost mereu
printre asternuturi albe
sau peste campii cu flori
alergand k doi copii
dar parca ma trec fiori
de cate ori sa mai repet
k pot sa te astept
de cate ori ma uit la ceas
de'atatea ori respir incet
simt qm se scurge'n mine
ultima clipa de viata
si'as da orice din lume
sa te vad aqm in fata
sa te simt sa te cuprind sa...
te strang in brate
sa te alint sa fiu cel
ce avea sa te rasfate
sa ma joc in parul tau
sati vad zambetul pe fata
shi sa ne iubim neincetat
pana dimineata...
ai lasat in urma ta doar ganduri adolescentine
cand...
ai plecat din viata mea si'ai separat doua destine
dar...
nu mai pot tine ascums sufletul dupa cortine
shi...
sentimentul zace'n mine inima tinde sa se'nchine
cred k team lasat sa pleci
aqm trei ani de zile
poate tu nai realizat
dar ai rupt sufletul in mine
mai faqt sa devin slab
eu team faqt sa nu ma uiti
mai faqt sa devin eu
ceea ce n'au reusit multi
si'as muta munti sa ma asculti
spunanduti cateva cuvinte
as pune munti peste ocean
shi orice mias aduce'aminte
as face orice compromis
stiu de unde am plekat
tias spune clar k te iubesc
dar ma scuzi k sunt baiat
ai ramas in mintea mea
nu te pot scoate nici sa vreau
a ramas amintirea...
doi copii ce se iubeau
shi credeau k nimeni n'o sai desparta
stateau razand in ploaie
naveau sa stie k'o relatie
poate delansa razboaie
de'aia acum pe foaie
langa vers o lacrima
de'aia'ncecr sa tin
intr'un cocon de piatra
o inima
dar fiecare gand de'al meu
ce'ajunge la tine in zbor
e ca o talga de diamant
ce sparge'ncet acest cocon
ai lasat in urma ta dor ganduri adolescentine
cand...
ai plecat din viata mea si'ai separat doua destine
dar...
nu ma i pot tine ascums sufletul dupa cortine
shi...
sentimentul zace'n mine inima tinde sa se'nchïne

my sad love....

Sufletul meu plange,lacrimi fierbinti imi curg repede pe obrazul rece.Inima a incetat sa bata…acum sta si asteapta sa vada o lumina,sa observe cum se intrezareste o speranta.Dar e prea puternic sentimentul acesta si marturisesc,ma doare!Stau rezemata cu capul de fereastra si privewsc in gol,afara.Am un sentiment absolut straniu.Strada e pustie.Nu mai vad multimea de copii veseli,care se jucau altadata.Nici nu mai sunt oamenii care se plimbau agale pe langa copoacii infloriti.Cerul e de un albastru inchis si e liniste absoluta.Macar aici sa dainuiasca linistea,pentru ca in sufletul meu e prea mult zgomot,prea multa tristete.Geamul este intredeschis,iar de afara vine un miros cald de vara,o aroma dulce de floare de iasomie…imi spun ca este in zadar,ca nu merita sa plang pentru el,dar lacrimile curg si mai tare acum.Ma doare!Ma doare!Vreau sa strig sa imi eliberez durerea din suflet!Dar e porea multa liniste,cine oare ma va auzi?Cine va sti ce e in inima mea?Din cer au inceput sa cada lacrimi…o ploaie calda de vara…Si iar imi amintesc de tine,cum ne plimbam prin ploaie.colindand strazile orasului si pierzand notiunea timpului…Ce amintiri frumoase care acum mi se par atat de departe…Picaturi mari lovesc geamul,creand o simfonie,o melodie trista.As vrea asa demult sa fie ca inainte,ca atunci cand eram inca un copil,cand habar n-aveam eu ce e durerea, ce e dragostea,pe timpul cand nu stiam decat sa pierd vremea in cel mai frumos si pueril mod.Vreau sa redevin copil si sa uit de tine pentru totdeauna….

povestea creionului

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:

-Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

-E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.